Sunt singură, şi ce?

Sunt singură, și ce? Așa aș vrea să le răspund  persoanelor care mereu sunt  preocupate de soarta mea. Îmi este greu să mă obișnuiesc cu faptul că, trăim într-o lume, mai bine zis într-o țară în care unele persoane nu își pot desfășura activitatea zilnică până nu se preocupă de soarta altuia. Când te întâlnești cu ele pe stradă, încep a te iscodi. Cică nu ele sunt de vină, curiozitatea lor e de vină. Mama ei de curiozitate, oricât se luptă cu ea, tot nu reușesc să o învingă. Așa că se lasă pradă ei și încep a te iscodi.

-Ce faci dragă? Pe unde mai ești? Te-ai căsătorit? Nu te-ai căsătorit!? Stai încă cu părinții? Cum așa? Vai, ce păcat. Trece timpul și e cazul să îți întemeiezi și tu o familie. Nu e bine să fii singură la vârsta asta.

Mda, trece timpul. Cred că știu asta mai bine ca oricine, dar ce să faci, se pare că e mai bine mi se amintească. Nu cumva să uit.

-Draga mea, sper că nu te-ai supărat că ți-am pus astfel de întrebări. Dar știi și tu, eu îți vreau binele.

Sigur că da. Mi se vrea binele. Și uite cum eu nu îmi dau seama de acest lucru, și mă despart de acele persoane,  crezând că ele nu își pot desfășura activitatea zilnică dacă nu își satisfac curioazitatea. Of, tare greu mai pricep. Tare încăpățânată mai sunt. Nu vreau să ascult de sfaturile lor, și să mă mărit și eu odată că de,  trece timpul..

E drept, singură nu e bine. Timpul trece și el ca nebunul, de îmbătrânit, îmbătrânesc. Și ce? O viață am, și cred că trebuie să mi-o trăiesc cum vreau, sau mai bine cum îmi este scris.

Este atât de ușor să iscodești lumea. Este atât de ușor să rănești lumea cu astfel de întrebări. Este păcat că astfel de persoane nu își dau seama de răul care îl fac atunci când pun astfel de întrebări. Este păcat că nu încearcă să empatizeze deloc cu acea persoană înainte de a pune întrebări.

Procesul de empatizare este însă un proces foarte greu. Este mai ușor să iscodești, decât să empatizezi, și cum unii români preferă treburile ușoare, este de înțeles de ce adoră să pună astfel de  întrebări.

Sunt singură, și ce? Este mai bine bine să fii singură, decât în compania unei persoane alături de care te simți singură. Este mai bine să fii singură decât alături de o persoană cu care nu rezonezi, nu ești pe aceeași lungime de undă. Este mai bine să fii singură decât alături de o persoană care nu te face să simți că este o parte din tine. Este mai bine să fii singură decât să te legi la cap fără să te doară.

Sunt singură, și ce? E doar problema mea, a nimănui altcuiva…

Anunțuri

10 gânduri despre „Sunt singură, şi ce?

  1. Fiecare avem la un moment dat momentele noastre de singurătate. Câteodată chiar avem nevoie de ele. În ce privește singurătatea în doi, ai dreptate. Dar e mai bine când nu suntem singuri, și avem pe cei dragi alături de noi sau cei care rezonăm, care sunt de obicei prietenii.
    O duminică plăcută !

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s