De-ale Irinei gânduri

Ropot de aplauze

În  ropot de aplauze

Un actor grăbit

Urcă pe scenă.

El plânge

El râde

El luptă din răsputeri cu viața

El se înfurie

Se bucură de tot ce el are, el vede și poate atinge

Coboară la fel grăbit precum a urcat

Dar nu în ropot de aplauze

Ci într-o ploaie de lacrimi

Și pleacă tăcut

Fără a se mai uita o secundă-napoi

Se duce într-o lume celestă

Pentru a se bucura de liniștea veșnică

De fălfâit de aripi îngerești

Și nu de-un ropot de aplauze.

Lăsând în urma sa

Amintirea celui ce a fost

Doar un actor grăbit

Care cândva  el a urcat

Pentru scurt timp

Pe-a vieții scenă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s