Poarta sorții

lock-261491_640

La poarta de alamă a  sorții

Am bătut

În visul meu de vară

Dar nimeni n-a vrut să-mi răspundă.

Am vrut să aflu ce-mi  mai hărăzește

Dar ferecată ea era

Cu-un lacăt fermecat ca într-o poveste.

Mi-am aruncat o privire peste ea

Dar nimic nu am putut observa

Căci totul era învăluit

Într-un văl de ceață deasă

Și într-o tăcere de mormânt.

În fața porții eu însă am zărit

Un drum plin de lumini ce străluceau

Precum o fac stele pe cer

Și deodată am auzit

O voce ce din neant

Mi-a șoptit suav:

Pe poarta sorții tu nu poți intra

Căci niciun om nu poate ști

Ce soarta lui îi pregătește

Dar pe drumul vieții tu poți merge

Pentru a descoperi

Ce soarta deja ți-a pregătit.

Cu teamă am pornit

Pe drumul luminat

Ce mi s-a spus că este drumul vieții

Am rătăcit

Printre suișuri și coborâșuri

Am căzut, m-am rănit

Dar m-am ridicat

Am continuat drumul de piedici plin

Am descoperit frumusețea lui

Am învățat să-l iubesc cu bune și cu rele

Alături de cei pe care soarta mi i-a scos în cale

M-am format ca om

Apoi, am încercat să mă întorc la poarta de alamă a sorții

Să bat iar la ea

În visul meu de vară

Dar soarta m-a oprit din nou,

De data aceasta trezindu-mă

Din visul meu de vară

Mereu neîmplinit…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s