De-ale Irinei gânduri

Dialog

 

Ploaia de lacrimi

Ale sufletului răvășit

De zborul tău necontenit

Îți udă aripile,

Dar tu deloc nu vrei

În seamă să o bagi.

Ți-atât de greu oare s-aștepți

Ca noi de viață să bucurăm?

Nu-ți este ție oare milă

De clipele ce ni le furi

De viața noastra efemeră

De despărțirea noastră iminentă

De veșnicia ce ne-așteaptă?

De ce să-mi fie mie milă

De cei ce nu știu a mă prețui

De cei ce permanent mă risipesc

Și nu știu de mine a se bucura?

Nu, nu îmi este milă

De voi, ființele, ce aici pe pâmânt

Un scurt popas voi faceți,

În drumul vostru către  veșnicie.

Cum vouă nu vă pasă de clipele ce vi le dăruiesc

Nici mie nu îmi pasă de despărțirea noastră.

Eu, Timpul, am multe de făcut

Eu  trebuie să zbor,  pentru ca voi să înțelegi

Ce-nseamnă să trăiți pe acest pământ…

Dar……..

Niciun dar….

Oprește-te!!!!!

Nu pierde clipa…

Cu frământări și întrebări

Fără de sens….

Trăiește clipa omule!!!!!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s