Suflet Rătăcit

Lacrima

 

 

O lacrimă se aşternu

pe-un gând răzleţ

sperând ca el să zboare,

să o ridice pân’ la cer,

să o transforme-n soare.

Gândul răzleţ însă s-a scuturat,

sărmana lacrimă a căzut

pe sufletul de dor stăpânit

şi, astfel, prizonieră ea a devenit.

S-a tot zbătut sărmana lacrimă

să scape de dorul ce o stăpânea,

dar a sfârşit prin a-l răni

pe sufletul nevinovat.

Deodată o furtună s-a stârnit

şi-o ploaie de lacrimi a-nceput

din sufletul ce astfel durerea şi-o striga.

Speranţele, visurile, tristeţile, suferinţele,

toate au fost luate de ropotul de ploaie rece.

Unde le-a dus, nimeni nu ştie.

În suflet au rămas doar lacrima şi dorul

ce şi-au dat seama că-n viaţă

trebuie cumva să se-nţeleagă,

fiindcă le este dat să trăiască împreună.

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s