De-ale Irinei gânduri

Plâng gândurile…

Plâng gândurile pironite în fața oglinzii sufletului.

Vor să se piardă în neant, dar ceva le oprește.

Aș vrea să le-adun, să le sparg apoi de asfalt

Să se împrăștie precum piesele unui domino,

Să le ia apoi vântul vieții…

Să le ducă pe un tărâm necunoscut.

Dar teama mă oprește să mă apropii de oglinda-n care

Știu că îmi voi vedea reflectate nu doar gândurile,

Ci și amintirile despre care  credeam că

Au pierit pe frontul clipelor trecute,

Dar ele muncesc istovite

Batând clopotele inimii.

Mă lupt cu mine însămi

Și câștig.

Privesc în sfârșit și eu în oglinda sufletului meu,

Mă văd rătăcind printre clipe trecute,

Printre acele amintiri ce muncesc

Precum niște harnice albine,

Chipurile să-mi hrănească sufletul.

Ele nu știu însă, că dintr-un colț al minții

Gândurile s-au pironit în fața oglinzii

și le pândesc pentru a le fura,

și a le urca pe o corabie

Ce va pluti-n derivă

Pe valuri înspumate

Ale unei mări învolburate

Ce le va risipi.

Aștept cu nerăbdare acea clipă parcă de-o veșnicie,

Dar gândurile încă stau pironite

Iar eu aștept …

Aștept această clipă…

Ce va să vie…

Împreună cu gustul libertății…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s