Suflet Rătăcit

Iarna inimii

E vară,

Dar ceva straniu se întâmplă.

Ninge cu fulgi mari de visuri,

Alerg printre ele

Dau să le prind,

Dar îmi alunecă printre degete

Şi se transformă

În fulgi de gânduri

Pe care viscolul încearcă să îi spulbere.

E atât de frig,

Sufletu-mi tremură

Privind la sentimentele

Ce-l părăsesc rând pe rând

Alunecând şi câzând pe strada vieţii.

Mă înarmez cu o lopată

Dau să le strâng,

Dar viscolul deloc nu mă lasă.

Mi-e greu să merg prin zăpadă

Cu sufletul îngheţat de dorul florilor de mai.

Mi-e greu să merg  pe drumul nins şi-alunecos

Gândindu-mă la  luna în care

Din nou vor înflori

Florile magice ale sufletului meu,

Ce vor transforma

Ninsoarea în lacrimi ale cerului

Ce va plânge pentru fericirea mea.

Ninge.

În iarna inimii  e frig,

Iar eu am nevoie de un ceai fierbinte.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s