S-aude

S-aude ploaia

Pe care vântul o bate

În visul târziu

Al unei amintiri rătăcite

Pe drumul speranței.

Să o salvez nu pot.

Doar  ascult

Cum stropii săi se sparg dureros

De caldarâm,

Și constat ce soartă tristă are

Cea care cade din Cer.

 

S-aude glasul visului spulberat

De viscolul ce s-a stârnit

Deodată în sufletul

Care a crezut

În vraja

Vieții ce-aleargă

Cu amintiri înfășurate

În jurul său.

De vrajă nu îl pot salva,

Dar îl pot încălzi

Visând din nou.

 

Se-aude trilul trist

Al gândurilor

Ce nu găsesc calea

Spre inima

Înlănţuită

De zbuciumul etern

Al sentimentelor,

Ce nu vor să se urce

În barca trecutului,

Ce la ţărm le-aşteaptă.

Le-aş urca eu,

De nu ar fi atât de-apăsătoare.

Dar cum nu pot,

Folosesc speranţa

Şi eliberez inima.

 

 

Se-aude dorinţa

Ce strigă

Şi-mi spune

Că trebuie

Să opresc ploaia,

Viscolul din suflet

Şi trilul trist.

Of…pe toate le-aş opri,

Dacă aş putea.

Dar cum nu pot,

Tac, oftez şi le ascult,

Sorbind dintr-o ceaşcă

Cu gânduri dulci

Asezonate cu amintiri.

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s