De-ale Irinei gânduri

Ochi ca două migdale

E astăzi primăvară. Fluturi zboară din floare în floare. E soare de mai plin de lumină. În el, viața,speranța și-o oglindește, iar ea, dama cu ochii ca două migdale, cu iris albastru prins în părul în culori, își duce traiul într-o lume în care nu vede, nici n-aude decât susurul izvorului din codrul verde, care îi este și casă, și prieten.

E dimineață. Roua, iarba verde la viață o trezește. Parfum divin din cer sufletu-i cucerește și, fredonând voioasă, dama pornește la braț cu gândul, printre copaci înverziți  spre acea lume în care inima și mintea se îmbrățișează cu foc și dintr-odată ies flăcări de talent, pe care vântul pe flori îmbobocite le-așază, cu drag să înflorească.

E timp rescris, e gând prescris, e sunet viu în paradis. E adorabilul său vis de-a se trăi printre cuvinte, muncite din greu de niște litere. Sudoarea pe fruntea lor curge și râuri de gânduri nespuse se preling. Respiră greu, se tot opresc, mai fac câte-un popas la umbra unui bătrân stejar….

Continuare Aici.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s