Poezii

Visuri și umbre

Azi, poezia-mi tace…
Cu pletele de vânt îmbrățișate,
Pășește timid pe cărarea pașilor târzii,
Acolo unde viața se joacă printre visuri și umbre.

Inima-i freamătă, ecoul său mângâie depărtarea…
Singurătatea o întâmpină și-i dă binețe,
Deschide poarta soarelui cu gândul său rebel,
Pe-o rază o poftește să se încălzească nițel.

Surâde și se-agață de iubirea ce pare să o încălzească.
Tăcerea înflorește, din colivie cuvântul își scoate,
Și-n dar i-l oferă poeziei.
În brațe aceasta îl strânge ca pe un giuvaer.

Pașii târzii privesc uimiți
Poezia ce a ucis tăcerea,
Ating în trecere timpul și-l întreabă
De-i posibil ca iubirea să renască printre visuri și umbre.

Reclame

2 gânduri despre „Visuri și umbre

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s