Rugaminte

leaf-8287_640

Scutura-mi toamna amintirile

Transforma-le in frunze ruginii

Sopteste-i vantului

Sa vina

Sa le ia

Si sa le duca

Pe taramul-ndepartat

Al clipelor trecute.

Scutura-mi toamna si tristetile

Fa tu din ele

Un covor

De neasemuite bucurii

Indeamna-ma cumva

Sa calc pe el

Prezentul sa-l vad surazand

In timp ce se indreapta-ncrezator

Spre viitorul ce-l asteapta

Pe strada vietii

Sa-l felicite

Fiindca-n sfarsit  a reusit

Spre el sa priveasca.

De la fiecare putem învăța

Trăim într-o lume plină de oameni de tot felul, şi oameni mai buni, dar şi mai puţini buni, oameni de la avem ceva de învăţat zi de zi sau de la care,  din punctul nostru de vedere,  nu avem nimic de învăţat. Însă, ne înşelăm, fiindcă de la fiecare om care ne iese în cale putem învăţa câte ceva care să ne fie folosim.

De la cei răi putem învăţa să fim buni.

De la cei intoleranţi putem învăţa să fim toleranţi.

De la cei care iubesc minciuna putem învăţa să iubim adevărul.

De la cei mai puţin sinceri putem învăţa să fim sinceri.

De la cei egoişti putem învăţa să fim altruişti.

De la cei mult prea vorbăreţi putem învăţa să vorbim când trebuie şi ce trebuie.

De la cei zgârciţi putem învăţa să dăruim.

De la cei slabi putem învăţa să fim puternici.

De la necinstiţi putem învăţa să fim cinstiţi.

De la cei lipsiţi de respect putem învăţa să îi respectăm mereu pe ceilalţi.

Dela cei nehorărâţi putem învăţa să fim hotârâţi.

De la cei nu ştiu să iubească putem învăţa cum să iubim.

Trebuie doar  să ne dorim să învăţăm clipă de clipă,  orice ne poate ajuta să facem lucruri cu care să ne putem mândri şi care  să ne ajute să înţelegem ce înseamnă să fii om,  şi să lupţi pentru a putea trăi frumos.

Trăim sau existăm?

Aş putea spune că mai mult existăm decât trăim. De ce? Fiindcă există o mare diferenţă între a trăi şi a exista. Aş îndrăzni chiar să spun că toţi oamenii există, puţini ştiu însă să trăiască. Emil Cioran spunea aşa:

Defectul tuturor oamenilor este că aşteaptă să trăiască, deoarece nu au curajul fiecărei clipe…

Şi câtă dreptate are. Da, noi aşteptăm să trăim.  Aşteptăm deoarece în această lume plină de neprevăzut avem cred de toate, dar nu avem curaj. Şi fiindcă nu avem curaj,  lăsăm de multe ori lucrurile pe care le putem face astăzi, pe mâine. Şi mâine este o zi e-adevărat, dar pentru lucrurile pe care nu ai putut să le faci nu din lipsă de curaj, ci din motive independente uneori de tine.

Lipsa curajului este cea care ne ţine legaţi de trecut, nu ne dă voie să ne desprindem de el, şi astfel în loc să trăim prezentul, clipa ce viaţa ne-o oferă,  rămânem ancoraţi în trecut. Ne dorim să mergem înainte, ne dorim să trăim , să ne putem bucura de tot ceea ce viaţa ne oferă, dar nu avem curaj. Nu avem curaj să facem ceea ce ne-am dori să facem, ceea ce ne-ar face să simţim că trăim, şi aşteptăm, poate, poate într-o zi ne va veni curajul. Şi el vine, dar vine tare greu, iar când apare deja e mult prea târziu pentru a putea trăi ceea ce nu am trait când trebuia.

Lipsa curajului ne împiedică să spunem cine suntem, să trăim după propriile reguli, fără a ne lăsa influenţaţi de cei care îşi dau cu părerea deoarece au impresia că ştiu cel mai bine despre ceea ce  noi avem nevoie.

Timpul trece, viaţa se scurge rapid, iar noi existăm, căci de trăit încă mai aşteptăm. Am vrea să trăim fiecare clipă, să ne bucurăm de fiecare moment, dar încă aşteptăm curajul. Acel curaj care să ne ajute să ne redobândim încrederea în noi şi forţa de a lupta pentru ceea ce ne dorim. Încă mai aşteptăm acel curaj  care să ne indice calea pe care ne dorim să o urmăm, să ne ajute să pornim la drum fară să ne pese de opiniile altora. Şi când curajul va sosi, atunci nu doar vom exista, ci vom şi trăi fiecare clipă din plin, bucurându-ne de fiecare zi, de fiecare reuşită, de fiecare moment de fericire.

Tic, tac, tic, tac se scurge timpul, iar noi trebuie să luăm o decizie, să aşteptăm sau să pornim la drum în căutarea curajului care tare mult ne mai lipseşte. Fiindcă trebuie să ne decidem dacă vrem să trăim sau doar să existăm până nu e prea târziu.   Voi ce alegeţi?