Vara

13-41-20-312_640

Vara

Ileana Cosânzeana vremii

Și-a prins în cosițe

Ale mele vise și speranțe

S-a urcat  pe aripile Cavalerului Timp

Și a plecat și m-a lăsat

Cu sufletul dezgolit și rece

Iar el acum cu înfrigurare așteaptă

Toamna cu  a ei mantie ruginie

Să vină și să-l învăluie

În farmecul ei plin de culori

Să-l  facă să uite de crivățul neîmplinirilor

Să-i dea lui aripi

Să-l învețe să zboare

La vise și speranțe să ajungă

Pentru a le lua înapoi

Și apoi împreună cu ele

Să pornească în căutarea împlinirii

Printre anotimpurile vieții.