Tu ce vrei să trăieşti?

r169_457x256_20472_The_Painter_2d_portrait_painter_girl_picture_image_digital_artTeoretic,  noi,  oamenii,  suntem liberi să ne trăim viaţa după cum ne place. Suntem liberi să ne alegem drumul pe care mergem. Suntem liberi să iubim, să zâmbim, să ne bucurăm de tot ceea ce viaţa ne oferă.

Din păcate,   în ciuda faptului că ne bucurăm de această libertate noi nu ştim să trăim cum ar trebui, adică liberi de orice temeri, de orice constrângeri. Pe zi ce trece, alegem să ne trăim fricile, şi nu visele.  Zi de zi trăim cu teama de nereuşită,  în loc să încercăm să găsim o soluţie care să ne arate calea spre reuşită. Trăim mereu cu teama de eşec, cu neîncrederea care din ce în ce mai mult pune stăpânire pe noi.

Trăim, dar nu trăim ceea ce vrem,  deoarece nu putem să trecem cu vederea vorbele urâte spuse de ceilalţi la adresa noastră. Trăim mereu  ţinând cont de opinia celorlalţi din jurul nostru, şi nu aşa cum  ne-ar plăcea să trăim. Trăim, dar oare este suficient doar să trăim? Oare nu ar trebui să trăim profitând de tot ceea ce viaţa ne oferă?

E-adevărat, e dreptul nostru să trăim cum vrem, este alegerea noastră. Dar e păcat să nu ne trăim visele, fiindcă alegem să ne trăim fricile. Este păcat să trăim zi de zi cu frica, fie de eşecuri, fie de oameni şi de opiniile lor, fie de suferinţă. Este păcat să irosim clipele pe care viaţa ni le oferă din cauza faptului că ne lăsăm controlaţi de frica pe care nu avem curajul să o învingem.

Viaţa e scurtă, clipele se duc, căci timpul ni le ia,  grăbit să-şi îndeplinească misiunea cu care a fost însărcinat, iar visele noastre râmân ascunse undeva într-un cotlon al sufletului nostru. Nu e păcat oare de ele? Nu e păcat să nu le trăim ? E mare păcat, fiindcă nimic nu ne poate împlini mai mult decât un vis realizat. De aceea,  trebuie să ne facem curaj, să ne înfrângem fricile, şi să ne trăim visele.

Eu vreau să-mi trăiesc visele, tu ce vrei să trăieşti?

Ai grijă!

Ai grijă,  dragă omule în fiecare clipă de tot ceea ce viaţa îţi oferă!

Ai grijă,  dragă omule ca  în fiecare zi să mai înveţi ceva, căci ceea ce tu azi înveţi, mâine îţi poate fi de ajutor!

Ai grijă,  dragă omule cui îi vorbeşti, căci nu toţi ce îţi stau alături şi îţi zâmbesc frumos, îţi sunt şi adevăraţi prieteni!

Ai grijă,  dragă omule de tine, dar nu uita atunci când poţi  să ai grijă şi de ceilalţi!

Ai grijă,  dragă omule ca-n fiecare zi să faci măcar un lucru de care,  mai apoi se te mândreşti!

Ai grijă,  dragă omule să faci un bine, atunci când poţi!

Ai grijă , dragă omule ca-n fiecare zi să faci ceva care să le permită oamenilor să vadă cât de frumos îţi este sufletul!

Ai grijă,  dragă omule ca-n fiecare zi să încerci să-nveţi din propriile greşeli, dar mai ales din ale altora!

Ai grijă,  dragă omule să nu răneşti pe nimeni, fiindcă atunci când cu voie sau fără de răneşti pe cineva, te răneşti în primul rând pe tine!

Nu suntem perfecţi, nici nu avem cum. Dar ai grijă, dragă omule ca-n fiecare zi să îţi doreşti să fii mai bun, mai înţelegător, mai darnic ca ieri!

Ai grijă,  dragă omule să nu îţi pierzi nicio zi speranţa! Şi mâine mai este o zi, ceea ce azi nu ai reuşit să faci, poţi să faci mâine.

Ai grijă,  dragă omule să nu îţi pierzi nicio clipă respectul de sine!

Ai grijă, dragă omule să nu-ţi pierzi nicio clipă încrederea în tine!

Ai grijă,  dragă omule de ceea ce spui, pentru ca mai apoi să nu regreţi nimic!

Ai grijă, dragă omule să nu uiţi nicio clipă să îi arăţi vieţii cât de mult o iubeşti!

Ai grijă…..

Ce facem cu oamenii?

Trăim într-o lume care nu de puţine ori ne-a arătat că nu vrea să se schimbe. Oamenii sunt cum sunt, ei nu vor să se schimbe. Şi aici apare problema cu care noi ne confruntăm zi de zi. Ei nu vor să se schimbe, noi ne dorim să îi schimbăm. Ce facem acum? Cum rezolvăm problema? Deşi problema parte extrem de complicată, ea nu este deloc aşa. Ea poate fi rezolvată destul de uşor dacă, înţelegem faptul că,  noi nu avem dreptul să încercăm să îi schimbăm pe ceilalţi. Nimeni nu trebuie să se schimbe pentru că aşa vrea lumea. Oamenii trebuie să se schimbe pentru că îşi doresc acest lucru.

Noi însă avem dreptul să încercăm să îi cunoaştem, să îi înţelegem. Astfel vom putea să ne dăm seama de felul de a fi, de dorinţele lor şi ne va fi mult mai uşor să trăim alături de ei în armonie. Trebuie însă să fim capabili să comunicăm permanent cu aceştia, căci fără comunicare nu îi vom putea niciodată cunoaşte cu adevărat pe ceilalţi.

Cu cât vom comunica mai mult cu cei din jurul nostru, cu atât vom putea să îi cunoaştem mai bine, să empatizăm cu ei şi să ne dăm seama că schimbarea se va produce atunci când celălalt va fi pregătit să un pas pe care îl consideră bun pentru bunăstarea sa, pentru propria sa dezvoltare personală.

Cu cât îi vom cunoaşte mai bine pe ceilalţi, cu atât ne vom descoperi mai mult în ei şi aşa îi vom înţelege mai bine. Aşadar,  nu vă străduiţi să îi schimbaţi pe ceilalţi de lângă voi, străduiţi-vă să îi cunoaşteţi zi de zi cât de bine puteţi, iar traiul alături de ei va fi mai frumos, mai plin de armonie.

Un weekend cât mai frumos vă doresc!

Povestea unui suflet rătăcit și a ochelarilor minune

Dragii mei cititori, dacă  vă întrebaţi cine este cu adevărat Sufletul Rătăcit care  zi de zi își transformă gândurile în cuvinte  cu speranța că ele vor ajunge la sufletele oamenilor, vă mărturisesc că el este un simplu om. Un simplu om ce își dorește foarte mult ca-n lumea în care el trăiește,  să poată schimba ceva. De ce? Fiindcă el  nu se regăsește deloc în această lume care pe zi ce trece,  devine mai rea, mai plină de invidie.

Oricât ar vrea,  nu poate să se regăsească în această lume care s-a transformat într-un adevărat bal mascat. Peste tot dă de tot felul măști care mai de care mai frumoase, mai impunătoare, dar mai periculoase. Și se întreabă de ce oamenii iubesc atât de mult aceste măști care de îndată ce și le pun, le otrăvesc sufletul și îl transformă într-unul incapabil de a iubi și de a fi iubit. De unde atâta invidie, ură și răutate?

Cu toții suntem oameni. Cu toții avem doar o viață pe care ar trebui să o trăim frumos. De ce să urăm unii pe alții când ne putem iubi unii pe alții? De ce să ne invidiem unii pe alții când ar trebui să ne bucurăm pentru reușita semenilor noștri? În viață primim doar ceea ce ne este dat să primim, nimic mai mult, nimic mai puțin. Fiecare dintre noi primește ceea ce soarta i-a hărăzit. Noi nu putem schimba nimic. Noi suntem doar niște actori care urcăm pe scena vieții pentru a interpreta un rol special. Este rolul  care ne-a fost dat să îl jucăm împreună pentru a învăța ce înseamnă  iubirea, devotamentul, dăruirea. Din păcate, constat cu mâhnire că oamenii nu conștientizează acest lucru,  și tot ceea ce știu să facă,   este să se lupte unii cu alții, să-și facă rău unii altora.  Şi mă întreb, de ce? De ce să faci rău când poți să faci bine? De să urăști când poți să iubești? De ce să întorci spatele unui om când poți să îl ajuți?

E atât de absurd totul, încât rătăcesc prin această lume, încercând să găsesc ceva care să mă ajute să o înțeleg. Surprinzător este faptul că,  în această eră în care tehnologia își face din ce în ce mai mult loc în viața noastră, nimeni nu s-a gândit să creeze vreun aparat minune  care să ajute oamenii să  vadă calea cea dreaptă,  și să conștientizeze cât este de important să trăiască frumos unii cu alții.  Mi-ar fi plăcut să găsesc un astfel de aparat într-un magazin online, dar nu am găsit. Nimeni nu s-a gândit la așa ceva.

logo_mediadot_patrat_mic2

În schimb eu m-am gândit,  și vă spun sincer că,  mi-ar plăcea să creez un astfel de aparat care să transforme ura în iubire, răutatea în bunătate, invidia în apreciere, dorința de război, în dorință de pace. Ce frumos ar fi un astfel de aparat! Eu nu m-aș mai rătăci în această lume, ci din contră mi-aș găsi locul alături de niște oameni calzi, buni, pacifiști, gata oricând să sară în ajutor oricui.

Cu cât mă gândesc mai mult la el, cu atât imaginea lui  îmi este din ce în ce mai clară. Aparatul minune sau gadgetul meu de înfrumusețare sufletească, mi-ar plăcea să aibă forma unei perechi de ochelari cu care  oamenii de îndată ce și-o pun la ochi,  să reușească să se uite la semenii lor cu iubire nu cu ură, să vadă calea păcii, nu pe cea a războiului, să distingă calea admirației față de semenii lor.

sharp-an-3dg35-2

Sursă: mediadot.ro

 Ce invenție minunată ar fi! Dar oare aici în această lume plină măști, ar fi dispuși oamenii să își dea jos măștile pentru a-și pune ochelarii mei? Oare aici în această lume ce seamănă cu un bal mascat,  voi reuși să fac ceea ce mi-am propus?

Eu tare mi-aș dori ca acest lucru să se întâmple,  pentru ca eu să mă pot bucura de viață trăind în pace, armonie și iubire alături de semenii mei. Dar cine știe ce va fi… Cine știe ce piedici voi întâmpina până îmi voi duce misiunea la bun sfârșit. O să trăim și o să vedem…

Articol scris pentru Spring Superblog 2015.