Ploaia

person-793570_640

Plouă

Plouă cu gânduri

Plouă cu vise

Plouă cu stropi mari de dorinţe

E-o ploaie de-o  viaţă

Ce-mi inundă sufletul

Ce n-are umbrelă

Căci împlinirea

Ce lui umbrelă ar fi trebui să-i fie

S-a rătăcit pe undeva

Prin cufărul ferecat al sorţii.

Plouă

Şi sufletul mi-i rece

Căci veşmântul numit Iubire

Şi el s-a pierdut pe undeva

Pe drumul trecut al vieţii.

Plouă

Iar sufletul se-ntreabă

De ce nu-l vede şi pe el cineva

Ce ar putea  lui să-i dea

Un veşmânt delicat şi plin de căldură.

Plouă

Şi plouă

Şi plouă

Stropi mari îmi ating sufletul

Iar el prin ploaia cea deasă

El caută neîncetat rătăcita umbrelă

Şi veşmântul delicat numit atât de frumos Iubire

Ce l-ar putea transforma

Dintr-un suflet rece, într-un suflet cald.

Curaj

Curajul de-a trăi așa cum vrei și cum îți place

Curajul de-a iubi

Curajul de-a ne bucura

Curajul de-a fi fericiți

Curajul de-a lupta

Curajul de-a răzbi

Curajul de a te ridica

Și-a merge mai departe

Pe vânt, pe ploaie, pe furtună.

Pentru a vedea lumina de la capătul tunelui

E ceea ce ar trebui să definească cu adevărat

A noastră natură umană.

Aş vrea…

Iubite știi…

Aş vrea să-ţi spun atât de multe

Din ceea ce sufletu-mi şopteşte

Dar din păcate nu se poate

Fiindcă tu ești mult prea departe.

Aş vrea să mă destăinui vântului

Iar adierea lui blândă şi caldă

Să îţi transmită

Că eu  îmi doresc cu tine să vorbesc.

Aş vrea să mă transform

În stropi de ploaie

Să-ţi mângâi chipul tău frumos

Să îmi alin în acest fel

Al meu suflet ce tare mai suspină.