Maestra

angel-645592_640Soarta-mi este o adevărată maestră

Ea din dorința ca visurile să mi le urmez

Calea cea dreaptă  mi-a arătat

Un condei în mână ea mi-a pus

Curaj mi-a dat

Pentru a pătrunde cu ochii mintii

In marea pestera numită Suflet

Unde-am descoperit comori peste comori

Ce așteptau să iasă la iveală.

Treptat tot soarta m-a învățat

Din suflet să le scot

Si astazi trairile-mi stralucesc

Transpuse în cuvinte

De neobositul meu condei.

Foi albe

notepad-117597_640

Foi albe

Versuri goale

Gânduri aievea

Dintr-un timp hoinar

Amintiri ce refuză să zboare

Cică fiindcă n-au aripi

Dureri agățate de amintiri

Ce vor uitate

Dar n-are cine a le uita

Căci pe undeva prin  valurile vieții

Uitarea liniștită ea se scaldă

Și n-are când să vadă

Un suflet subjugat de lanțurile tristeții

Ce-așteaptă ca ea să vină

Și să-l scape de lanțurile atât de-apăsătoare

Ce îl împiedică

Să se înalțe

Să urce cât mai sus

Pe treptele mirifice ale libertății.

Foi albe

Versuri goale

Gânduri aievea

O soartă ce face doar ce vrea

Pe-a vieții scenă

Acolo unde regizează

Un spectacol

În care joacă

Un suflet mult prea trist

Ce zi de zi

Este nevoit

Sorții să i se supună.

Poarta sorții

lock-261491_640

La poarta de alamă a  sorții

Am bătut

În visul meu de vară

Dar nimeni n-a vrut să-mi răspundă.

Am vrut să aflu ce-mi  mai hărăzește

Dar ferecată ea era

Cu-un lacăt fermecat ca într-o poveste.

Mi-am aruncat o privire peste ea

Dar nimic nu am putut observa

Căci totul era învăluit

Într-un văl de ceață deasă

Și într-o tăcere de mormânt.

În fața porții eu însă am zărit

Un drum plin de lumini ce străluceau

Precum o fac stele pe cer

Și deodată am auzit

O voce ce din neant

Mi-a șoptit suav:

Pe poarta sorții tu nu poți intra

Căci niciun om nu poate ști

Ce soarta lui îi pregătește

Dar pe drumul vieții tu poți merge

Pentru a descoperi

Ce soarta deja ți-a pregătit.

Cu teamă am pornit

Pe drumul luminat

Ce mi s-a spus că este drumul vieții

Am rătăcit

Printre suișuri și coborâșuri

Am căzut, m-am rănit

Dar m-am ridicat

Am continuat drumul de piedici plin

Am descoperit frumusețea lui

Am învățat să-l iubesc cu bune și cu rele

Alături de cei pe care soarta mi i-a scos în cale

M-am format ca om

Apoi, am încercat să mă întorc la poarta de alamă a sorții

Să bat iar la ea

În visul meu de vară

Dar soarta m-a oprit din nou,

De data aceasta trezindu-mă

Din visul meu de vară

Mereu neîmplinit…

Tristă constatare

 

Zi de zi cu viața ne luptăm

Muncim

Trudim

Luptăm

Visăm

Sperăm

Că viața ne va da

Tot ceea ce al nostru suflet

Veșnic nemulțumit

El vrea

Și n-avem timp

Să conștientizăm

Că noi nu vom primi nimic

Din ceea ce cu ardoare vrem

De ce?

Fiindcă suntem ființe fără de putere

Ce soarta le oferă

Doar ceea ce ea vrea și trebuie.